În 1972, Ministerul Turismului a emis Ordinul nr.297, care a stat la baza demarării activității de turism rural în România.

Au fost selectate atunci 118 localități, reprezentative pentru specificul românesc, care au fost introduse cu titlu experimental în circuitul turistic. Peste doi ani însă, Decretul 225/1974 a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particulare și astfel elanul proaspătului agroturism romanesc s-a stins.

Dintre cele 118 localități, câteva au primit totuși permisiunea de a găzdui grupuri de turiști străini, cu titlu de excepție (Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan). După 1989, acest domeniu a fost legiferat prin Legea nr.145/1994, care a pus ordine într-un sector economic care până la acel moment era guvernat după reguli stabilite la nivel regional.

Agroturismul în România reprezintă o șansă mai ales pentru localnici care, ținând cont de criza din sectorul agricol, sunt dispuși să încerce o noua activitate utilizând, pentru creșterea rentabilității, infrastructura de care deja dispun.

Dar la fel de adevărat este ca agroturismul poate reprezenta o bună ocazie de a face o afacere și pentru cei care, obosiți de ritmurile stresante ale vieții la oraș și dornici de a face o schimbare, pot fi interesați de ideea de a se muta la țară, împreună cu propria familie, pentru a lucra pământul și a oferi ospitalitate turiștilor.

Există mai multe motive care pot determina o hotărâre în acest sens. Astfel:

Piața este în plină expansiune. Numărul turiștilor care vizitează fermele existente și care, după o vacanță chiar scurtă petrecută într-o gospodărie agroturistica, doresc să revină sau să viziteze și alte ferme este în continuă creștere;

• Investițiile sunt relativ reduse. Este vorba de investiții pentru organizarea casei deja existente, investiții care sunt necesare pentru a putea amenaja spații și dotări adecvate primirii turiștilor și care, în același timp, pun în valoare patrimoniul propriu;
• Nu sunt necesare cunoștințe speciale. Pentru a avea succes în această afacere trebuie să dispuneți de o bună amplasare a gospodăriei, să aveți un puternic simț al ospitalității și să știți să gătiți;
• Activitatea este sezonieră, iar în timpul iernii se poate limita doar la weekend-uri. Există și posibilitatea de a limita această activitate numai la sezonul de primăvară-vară, practică deja folosită de mai mulți întreprinzători din acest domeniu;
• Se pot valorifica produsele obținute în gospodăria proprie. Legea prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din gospodărie, fapt care poate duce la câștiguri însemnate;
• Este o afacere de familie. Activitatea se poate gestiona de către membri unei familii (cei doi soți și copiii), deci nu este necesar să se recruteze și să se angajeze persoane străine;
• Sinonim cu o vacanță petrecută cu bani puțini în mijlocul naturii, agroturismul place și devine din ce în ce mai popular în toată Europa. Întreprinzătorii-pionieri din acest sector au demarat activitatea prin anii ´60, în satele din zona Munților Alpi.

Mai multe informații aici…